Operaţie iLASIK,...dacă vreţi sa cunoaşteţi experienţa mea.

E plin internetul cu povestiri, impresii, in ceea ce priveste aceasta operatie oftalmologica.

Cei mai multi incep prin a spune despre afectiunea ce o aveau, dioptrii, despre cum au aflat de varianta cu operatia, ce au aflat in prima faza despre aceasta,...in fine, hotararea de a face aceasta interventie.

De multe ori se opreste aici povestioara, asta daca nu a fost postata integral dupa operatie.

Dupa operatie,..despre care de cele mai multe ori nu prea avem detalii, aflam doar ca nu doare, sau doare putin, etc., mai aflam daca fostul pacient are sau nu dureri, usturimi post-operatorii...si cam atat.

Daca isi aduce aminte,..la vreun an apar din nou, indemnand sau nu pe altii sa faca operatia.

De cele mai multe ori, reapar cei care au probleme din pacate, pentru ca sunt inca foarte prinsi de poveste,..asta datorita durerilor sau altor nemultumiri.

Nu sunt multi, dimpotriva,...dar din pacate, postarile lor pe internet sunt mult mai intalnite. Cei care nu au probleme...isi reintra in rutina zilnica...si efectiv uita sa mai dea vreun feedback. Oricum, cine se intereseaza, o sa afle ca procentul de reusita e covarsitor. De cele mai multe ori, cei care au probleme au si anumite vicii sau afectiuni mai mult sau mai putin ascunse, ce duc la unele complicatii...

Am promis si eu ca o sa fac o istorisire, completa, dupa operatie, au trecut deja 2 luni,...mi-e din ce in ce mai greu sa o fac...si asa incep sa-i inteleg si mai bine pe cei multi care sunt OK si isi vad de viata, multumiti, efectiv uitand ca odata, faceau parte din clubul "biciclistilor".

Am fost chiar suparat pe mine ca las sa treaca zile, saptamani, dar mi-am zis apoi, ca e mai bine sa treaca ceva timp si sa spun ceva corect despre tot, sa nu ma grabesc, pentru ca pot aparea multe complicatii in timp.

Pot aparea si de acum inainte, dar ceva imi spune ca deja aceste sanse se reduc spre ZERO cu fiecare zi ce trece.

Gata, in sfarsit, m-am apucat de treaba... :) (nu stiu cat de buna sau apreciata)

Cum o sa tratez totul ?

In mod "normal" pana la un punct, apoi,...o sa explic cat mai amanuntit ce se simte si ce se ... vede in timpul operatiei. Ei,...partea asta nu prea am gasit-o pe internet. O fi pe undeva, eu nu am gasit-o,..dar asta inseamna ca e destul de rara informatia.

O sa inchei cu situatia actuala, impresii, concluzii, sfaturi,..nu stiu, o sa vad ce-mi mai vine in minte.

La varsta de 30 de ani,..am trecut in clubul "biciclistilor". Asta e,..ma credeam nemuritor, un highlander,..dar se pare ca nu sunt mai rezistent ca piramidele egiptene. Pe la 42 de ani (multumesc si dumneavoastra :) ), a sosit si ocazia in a face ceva sa scap de ochelari. Aveam mai de mult in gand, nu prea suportam ochelarii, nici lentilele de contact (o singura data am purtat), dar tot auzind din stanga si din dreapta pretul unei astfel de operatii, nu stiu cat de exact, m-a facut sa tot aman. Stiam ca o sa ma ajunga vreo 8000 de lei, asa, in mare...si ma gandeam cand o sa pot "afurisi" banii astia din bugetul familiei ca s-o fac. Doar pentru mine, pentru ca de multe ori, pentru multi din jur, operatia asta nu e doar un mare risc,..dar arata si a...moft.
Ca de,..."oamenii mari" nu o fac,..stiu ei de ce (oare?), ca doar au si toti banii de pe lume..."

Da, e si o urma de egoism sa faci asa ceva, sa te operezi (doar) TU, sa fie ceva bine doar pentru TINE, in loc sa pleci cu familia intr-un concediu, sa se bucure de ceva, de-o vacanta intreaga familie,...iar astea chiar ma faceau sa-mi treaca repede cheful de operatie. "Da, poate la anul daca o fi mai bine...".

A aparut o oferta pe un site,...operatia era la jumatate de pret (3000 de lei)..iar amanarea a dat roade,...pentru ca intre timp a ajuns si in Romania tehnologia iLASIK.
3000 de lei,...sa fim seriosi,..e cat doua perechi de ochelari de buna calitate... Cum sa nu merite ?

Daca prin metoda LASIK, flapul cornean se face cu un cutit, numit "microkeratom", iLASIK e "full" laser cum ar spune romanul. Flapul cornean astfel realizat, e mult mai "curat", taiat mai exact, recuperarea fiind mult mai rapida si mai buna. Ca e aceptata metoda de NASA si aviatia americana,...e si asta o recomandare ce ar trebui sa ne mareasca increderea. Eu zic ca da, pentru ca acolo, nu prea conteaza banii ci doar calitatea.

Nu o sa ma axez pe tehnica folosita, pentru ca sunt o sumedenie de filmulete pe internet, atat animate cat si live, care exemplifica mai mult decat suficient ce se intampla in timpul operatiei.

Aveam +2 OD si +2.5 OS. Cand oboseam, mai ales ochiul stang, "tragea" tare spre +3.

La consultul preoperatoriu, cu atropina aferenta pusa, au fugit amandoi spre + 4.

Stiam ca am si un pic de astigmatism,..dar se parea ca era prea mic pentru a fi luat in seama.

As vrea sa fac o paranteza aici sa prezint locatia unde a avut loc operatia.

A fost sa fie Spitalul WEST EYE din Bucuresti, avand onoarea sa fiu operat de domnul Doctor Ştefăniu Ioan .

(am vrut sa-l intreb de ce poarta ochelari, dar am omis,...sau efectiv mi-am zis ca nu e frumos sa fac asta,..nici eu nu mai stiu :) )

Despre spital, gasiti destule DETALII pe site-ul oficial, eu nu pot sa spun decat ca totul este adevarat, nu este nimic cosmetizat. Super profesionalism, personal extrem de amabil si comunicativ, locatie moderna. 

La consultul preoperatoriu, am fost asezat la mai multe aparate, foarte sofisticate, ce mi-au facut geometria ochilor, nu vreau sa intru in detalii tehnice, pentru nici nu ma pricep si nici nu cred ca AICI ar avea o mare importanta. S-ar putea sa gresesc ceva si nu e corect. Ca sa spun in cateva cuvinte,...aparatele ce sunt implicate in operatie, fac ceva personalizat, de la pacient la pacient, de la ochi la ochi.

Am primit OK-ul pentru operatie...dar din cauza unui program incarcat,..am amanat operatia ... 4 luni si jumatate. Pana la ziua operatiei,...eram asa de documentat, asa de mult am vazut pe internet ce si cum,...incat eram sufleteste pregatit sa ma duc exact ca la...frizerie. Sa fiu sincer,..cand ne-au luat pentru a fi pregatiti de operatie,..paaarca am avut ceva strangeri de inima, dar oricum, mi-a placut de mine. :)

Ca sa n-o mai lungesc, am ajuns la spital gata de "executie". Radeam cu ai mei ca ma duc sa-mi fac niste ochiuri rascoapte. Le-am mai explicat si o faza din filmul SAW 13 (este acolo ceva...dedicat) ...si mi-au spus ca nu-s normal...:).

Inainte de a "intra" in sala de operatie, as vrea sa precizez ca o sa ma refer strict la ce am simtit eu. Nu as vrea, din nestiinta, sa dezvalui vreo metoda personalizata de lucru a domnului Doctor. Nici nu as sti unde sa ma opresc, cum sa explic si nici nu am acordul domniei sale.

Am fost informat sa nu vin la spital nemancat, sa fiu imbracat intr-o tinuta lejera (unii de pe acasa ma intrebau daca o sa stau in pijama :) ), sa am la mine o pereche de ochelari de soare pentru ai purta dupa operatie (lumina e un pic deranjanta)  si nu in ultimul rand, cel mai important aspect, sa nu fiu parfumat sau sa fi folosit ceva de genul. Laser-ul este afectat de astfel de vapori. 

Am fost supus in prima faza la o scurta investigatie, mai ales ca trecuse mai mult timp de la prima consultatie.

Totul a fost OK, asa ca am fost dusi sa fim pregatiti. Spun "dusi", pentru ca mai erau 2 persoane.

Intre timp mi-a fost administrat o jumatate de Xanax. Sincer sa va spun, am avut vreo doua tentative de ras,..dar nu stiu daca Xanax-ul a fost de vina pentru ca eu eram destul de bine dispus.

Am primit halate, bonete, papuci,...dar de cate ori le-am schimbat pana la blocul operator, ma abtin sa spun, ca poate face parte din politica spitalului in a asigura un climat steril. Oricum, de mai multe ori.

In antecamera, am fost pregatiti efectiv pentru operatie. Am fost dezinfectati in zona ochilor, ne-au fost puse in mai multe randuri picaturile ce anesteziaza globul ocular,...a fost bine.

Eu eram luat primul de fiecare data...asa ca si la operatie,...tot eu am facut "deschiderea". :)

Poate aratam mai relaxat si...ce-au spus cei de acolo,...hai sa-l linistim ca arata prea bine. :)

Inainte de a intra, a venit la mine doamna Doctor Stanescu Teodora (desi ne-am mai intalnit la consultatii, sper sa nu gresesc, pentru ca acum avea fata acoperita iar eu aveam o vedere relativ neclara), sa-mi propuna o solutie/varianta in ceea ce ma priveste si daca sunt de acord.

Am aflat apoi, ca pentru mine s-a facut ditamai sedinta. Sunt placut impresionat, le multumesc mult, din nou...si din nou.

Ideea era asta. Fiind hipermetrop, iar operatiile astea rezolvand vederea "la distanta",...ca sa amanam cat mai mult folosirea unor ochelari pentru citit (in cadrul procesului NORMAL de imbatranire a ochiului), mi-a fost propus ca ochiul dominant (drept in cazul meu si celor mai multi) sa-l trecem pe zero, iar pe stangul, sa-l facem mai util la citit, drept urmare sa-l "facem" cu un -0.5. Eu citisem chiar cu putin timp inainte de varianta asta, o stiam, imi facea cu ochiul ca sa spun asa,..drept urmare, in secunda 2 am acceptat. Cred ca am surprins-o pe doamna Doctor, avand in vedere ca cineva care ar auzi asa ceva, fiind in discutie ochii lui,..s-ar gandi poate mai multe minute. Sau ore ? :)

Cert e ca am trecut la treaba. 

Era vara, foarte cald afara, dar era racoare in spital, iar in grupul operator era perfect. Poate frig pentru doamne (fiind mai friguroase), dar laser-ului ii trebuie o temperatura exacta, mai scazuta. Deci, aveam toate conditiile....sa ma simt bine. :)

Ei,..acum sa trec la partea ce tot am cautat-o pe internet si...eu efectiv nu am gasit-o.

Am fost asezat pe masa operatie. Eu fiind mai inalt,..desi m-am chinuit atat cat am avut timp, tot nu am reusit sa fixez capul cum trebuie. ACUM spun, toata operatia am facut-o cu capul asezat in asa fel, incat daca il lasam moale din gat, se ducea spre stanga. :) A fost vina MEA ca nu am insistat in a gasi pozitia corecta. Cu toate astea, am stat ca de piatra.

Dupa cateva picaturi in ochi si ceva miscari si zgomote prin jur (pentru reglaj) mi-a fost fixat pe ochi acel inel de plastic. Acel inel se fixeaza prin vacum. Nu simti mare lucru, asa cum nu te impresioneaza in nici un fel nici picaturile turnate peste globul ocular. Stiti cum e ? Efectiv nu simti nimic, dar vezi cum vine picatura. :) E ca si cum ati avea pusa o masca de scafandru sau ochelari de inot si cineva s-ar juca cu o seringa, ar turna lichid pe sticla acestora. Te uiti ca la televizor. Nu e fain ? :)

Bun,..dupa fixarea inelului, vine si aparatul sa se fixeze de acesta, punctul de contact intre inel si aparat fiind tot o piesa de plastic incolor ce intra prin inel. In feul asta ochiul sta fix in timp ce laserul face acel "capacel" numit flap. La fixarea aparatului pe inelul de plastic e simtita singura durere, sau jena de luat in seama, de pe toata durata operatiei.

Ceva asemanator ?

Inchideti ochiul fara sa strangeti pleoapa si apasati cu degetul cat puteti suporta. Cam asta e. Nu e ceva peste suportabilitate, doar o durere, o jena,...e ceea ce simtiti acum. :)

Acel plastic ce se fixeaza in inel, cred, repet, cred, ca mai face ceva. Aplatizeaza corneea, asftel, fiind plana, laserul poate lucra asa cum trebuie. De fapt, daca o sa cautati pe internet, laserul produce mici cavitati una langa alta, la o adancime de microni sub suprafata corneii, la final facand taietura circulara. Cavitatile, fiind alaturate, rezulta dezlipirea unei portiuni de cornee, numit flap. Eu asa am prins dintr-un filmulet. Daca o fi doar o fixare si nimic mai mult,..la urma urmei nu e asa important. 

Eu am facut in schimb legatura cu intunericul deplin ce se instaleaza dupa presare. Plasticele sunt incolore, ar putea patrunde lumina ambientala...dar se face "noapte". Cred ca ochiul e turtit pana intr-acolo incat nu mai e in stare sa "vada" ceva. De fapt creierul "vede", nu ? :)

Ce-ar fi important ?

Pai important e ca in timpul efectuarii flapului,...e cea mai..."nesimtita" durere, adica lipseste orice senzatie. 

Nu simteam nimic,...dar stiam ca se face flapul. Eram curios, cum o sa vad dupa ce e luat plasticul de pe ochi. In filme vedeam ca laserul "matuieste" acel flap...si asa a si fost. Vedeam in ceata. Nimic altceva.

Dupa ce s-a repetat operatia si la al doilea ochi,...masa a culisat cu tot cu mine sub aparatul cu laserul Excimer. 

E acel laser care "sapa" in tesutul cornean, cam 13 micronii pentru fiecare dioptrie.

Cu cat trebuie sapat mai mult, cu atat durata "pacaniturilor" (pentru ca asa face/se aude cand functioneaza) e mai lunga.

Inainte de a se lucra cu acest aparat se fixeaza prin lipire un camp steril in jurul ochiului. Se fizeaza deparatoarele. 

Daca doare ?

Pai daca nu va chinuiti sa vedeti ce se petrece, habar nu aveti ce se intampla. Nu simtiti cand le baga sub pleoapa. De la primele picaturi de solutie, acea ceata dispare.

In acest moment, cu ajutorul unei anse, a unei pensete, domnul Doctor dezlipeste flapul proaspat taiat de pe cornee. La ochiul stang pot sa jur ca a fost un pic mai obraznic flapul, opunand o oarecare rezistenta. O sa reamintesc de asta mai jos.

La fel ca in cazul picaturilor, o sa vedeti cum trece ansa ... prin fata ochiului, de fapt e pe el. :)

De simtit,...poate doar cum se misca un pic ochiul, cand se incearca dezlipirea flapului.

 Cu vreo doua pacanituri mai slabe la inceput, reprezentand o scurta calibrare, incepe laserul sa lucreze. Abia o sa puteti observa niste flash-uri, foaaaaarte slabe ca intensitate, de culoare albastra, ce insoteste fiecare pacanitura. In rest nimic.

Eu la inceput am tresarit, dar doar din cauza zgomotului, Cred ca m-a "ajutat" la miscare si pozitia proasta a capului. Aparatul s-a oprit automat (e o functie de siguranta a aparatului), domnul Doctor m-a dojenit sa nu ma misc si treaba a continuat pana la sfarsit.

O chestie interesanta. In timpul acestei ultime etape, ar trebui sa urmaresti niste puncte rosii din aparat. Problema e ca de cateva ori,...efectiv au disparut. Ori din cauza concentrarii, ori ca tocmai se topea corneea pe directia lor in acel timp,...nu stiu. Se facea din cand in cand intuneric...si efectiv dispareau, nu le mai vedeam. Involuntar le cautam,...si-l auzeam pe domnul Doctor sa stau cuminte, sa nu mai misc ochii, dar pe cuvant daca vroiam sa-i misc. Nu mai aveam un reper fata de care sa-i fixez, erau momente de intuneric total. "Noaptea mintii", ca sa citez un clasic in viata... :) 
Apoi reapareau, apoi iar dispareau. De vreo cateva ori s-a intamplat asa.

In final am aflat ca am fost un pacient cuminte fata de ce mai "prind" dansii pe mana. 

Dupa ce a fost "topita" corneea, se da flapul la loc, se da iar cu solutie si totul devine clar clar.

Pana sa puna flapul, dupa topire, tot asa, vedeam un pic in ceata.

Se da jos acel "plasture" din jurul ochilor si se mai absoarbe eventuala solutie in plus.

Se face o ultima inspectie dupa ce se executa si al doilea ochi...si...gata, valea. In jur de 10 minute, totul a fost terminat.

Pleci un pic buimac, pe picioarele tale, vezi cu o oarecare dificultate. Mai mult din punct de vedere mecanic, parca. Oricum, nu e de speriat...

Eu am putut sa-l vad pe domnul Doctor si sa-mi cer scuze pentru eventualele neplaceri provocate. 
Ma gandeam la acele opriri ale aparatului, provocate din cauza miscarilor mele. 

Am iesit in antecamera dand repede cateva raspunsuri la pacientul care intra dupa mine, pentru ca era curios, normal si...am inceput sa ma uit in jur. 

"Da dom'le,...e bine, se vede clar", zic. 

Incet incet incepea sa treaca anestezia. Eeiii, de aici a inceput ceva "frumos".

Au inceput sa ma usture ochii, mai ales stangul. Lacrimau din abundenta, cu greu puteam sa-i tin deschisi.

Am stat cam o ora asa. 

Mai sa fie, daca ma dureau amandoi ca dreptul, deja eram acasa imi ziceam.
Dovada ? Ceilalti pacienati operati au plecat mai repede ca mine. Eu nu ma puteam uita nicaieri, mi se innodau lacrimile in barba. Aiurea tare.

Dreptul il mai deschideam,...asa ca am ajuns la masina (intr-un ochi) si sotia a condus catre locatia unde eram campati.

Acasa am adormit vreo doua ore. Cand m-am trezit, era un pic mai bine. Dreptul puteam sa spun ca deja imi trecuse. Dupa alte doua ore, isi revenise aproape total si stangul,..asa ca am mers cu totii in Centrul Vechi sa mancam ceva.

As fi putut sa conduc eu, da nu avea rost.

Stateam si ma gandeam ca as fi putut sa am dureri la ambii ochi asa cum am avut la dreptul, ceea ce ar fi fost acceptabil dar,..foarte bine, pot fi si cazuri in care pot sa doara amandoi ca ... stangul...si nu e deloc placut.

Eu am fost in (ne)fericita situatie in a experimenta ambele variante. 

Nu stiu exact care a fost cauza...

Oare ca a trebuit sa sape mai mult laserul? Sa-l faca de la +3 la -0.5 ?

Sau poate din cauza flapului ca a fost un pic mai incapatanat ? Ca nu a vrut sa se dezlipeasca ?

Eu cred ca a fost varianta 2, pentru ca ochiul era si un pic mai rosu,..cam pe unde a insistat domul Doctor sa ridice flapul. In acel loc a aparut si un mic hematom. De pe la cineva de acolo, am mai inteles ca se poate si de la refixarea inelului de plastic, in caz ca nu se fixeaza bine de prima data. Asa s-a intamplat la stangul, stiu,...dar de ce si acea mica pata rosie, nu stiu. Oricum nu am bagat-o in seama, era minora.

Singura parte buna a acelui hematom mic de pe globul ocular, tangential cu irisul, era ca se putea vedea o urma fiiina gri, aceea fiind taietura pentru flap. In rest, nu puteai s-o vezi. :)

Deci partea cu durerea postoperatorie a durat vreo 6 ore. 

A doua zi, pe la 10, am  facut prima consultatie postoperatorie. A fost OK, mi-am cumparat si solutiile de pe reteta, un antibiotic si niste lacrimi artificiale, am mai fost sa facem niste cumparaturi si ... spre casa. Deci am condus vreo 300 de km. chiar de a doua zi. Din ce am mai auzit si din ce am observat pe propria piele, da, cu o oarecare indispozitie ai putea citi sau/si invata chiar de-a doua zi.

Dupa doua saptamani  am plecat in concediu, cu masina (conducand numai eu), in Turcia, am mers fara probleme. 

La intoarcere, am facut consultul de la "o luna"...si desi mi-a mai sarit apa in ochi, din mare sau din piscina, plus drumul...totul a iesit perfect.

Astept acum consultul de la 3 luni, sper sa fie la fel de bun.
Sa fac o mica paranteza (inca una :) ), e "cool" sa faci baie, sa te speli pe cap, cu masca de scafandru. E o mica distractie pentru cei din familie daca va vad. Imaginati-va cum e sa stai in cabina de dus purtand masca de scafandru.  Ochelarii de inot imi provocau o presiune pe ochi, iar la dezlipite, parca vidau ochii, provocau o senzatie nu tocmai placuta.

Deci asta a fost operatia,... dar acum poate va intrebati cum ma simt dupa, nu ?

Asta mai ales ca am un ochi miop... :)

Pai ce sa va spun ?  In primul rand, nu am mari probleme cu uscaciunea ochilor, asa cum patesc unii pacienti.

Eu am primit doua tipuri de picaturi, unele fiind de tratament, celelalte fiind lacrimi artificiale. Tratamentul a fost schimbat dupa o luna. Trebuia sa pun de vreo 4 ori pe zi acele picaturi, lacrimile ori de cate ori este nevoie. Mai puneam si lacrimi, fara sa am o mare nevoie, mai mult crezand ca oricum fac bine, ca poate nu simt cum ar trebui o eventuala uscaciune si atunci,..e mai bine asa.

Dupa un timp,...am inceput chiar sa simt o usoara uscaciune, ce m-a facut sa ma intreb, nu cumva mi-am invatat ochii cu acele lacrimi artificiale ? :) 

In mare, nu a aparut nimic schimbat la nivelul corneii, la controlul ce a fost dupa o luna, asa cum am spus, totul fiind perfect. Dupa ce citesti pe internet si gasesti pe unii ce sunt aproape obsedati in a nu fi efectiv atinsi de cineva, nici macar sa se apropie, orice poate deveni un pericol pentru flapurile ochilor, eu zic ca nu e chiar asa. Mai cred ca acea taietura cu laserul, facand-o asa de perfecta, mult mai netraumatizanta, decat in cazul microkeratomului (acel cutit de generatie mai veche), face ca recuperarea, lipirea efectiva a flapului sa fie muuult mai buna si mai rapida.

O sa spun ceva acum...cu speranta ca domnul doctor sa nu afle. :) 

Ca am condus masina a doua zi spre casa, ca am fost in concediu la doua saptamani dupa operatie,...nu ar fi cine stie ce, multi o fac. Ca in vacanta mi-a mai sarit apa in ochi desi aveam tot timpul ochelari de inot sau masca de scafandru, nici asta nu e tocmai OK. Ba deloc recomandabil. Si da, daca chiar vrei sa nu-ti sara apa in ochi, purtarea unei masti este o solutie, eu exagerand pe alocuri, parca incercand sa vad pana unde pot "merge". Dar totusi trebuie avuta mare atentie, mare grija.

Marea "problema" la mine e ca inca inainte de operatie, mai faceam ceva "sala", ma mai luptam din cand in cand cu niste "fiare". ("..si fiarele nu aveau nimic impotriva".)
De fapt acel "ceva" insemna de 5 ori pe saptamana, cate 2 ore sesiunea si...tras nu gluma.

Recomandarea spitalului ne spune ca nu avem voie sa facem efort fizic vreo 3 luni dupa operatie. 

Eeeei,..aici vroiam sa ajung,...eu m-am dus la o miscare usoara, cu greutati ... la o saptamana dupa operatie. 

Nu mi-am oprit respiratia in efort, nu mi-am incordat abdomenul, nu mi-am blocat diafragma, nu am inchis ochii,...orice efort, facut cu muult mai mica intensitate,...era facut de acel membru sau parte a corpului,  ca si cum nu era al meu. Eram detasat total de el. Eram efectiv si intr-un fel de test.

Nu a fost nicio problema. Nu recomand si nu incurajez asa ceva, pentru ca fiecare are poate un stil propriu de a aborda eforul si se prea poate sa "sara calul", sa se scape la mai mult. Eu am vorbit si cu instructorul. I-am spus ca daca ma vede ca depasesc anumite greutati stabilite de noi inainte sau ca incep sa fac mai multe repetari ce m-ar face sa ma fortez, sa ma opreasca sau chiar sa ma trimita acasa. Nu a fost cazul. Asta a fost o singura data, apoi a venit vacanta,..asa ca dupa,..am mai fost, dar tot asa, facand usor totul la inceput si incet incet mi-am revenit la forma de dinainte de operatie.

De strans din ochi, de frecat la ochi si eu m-am abtinut si inca mai am o retinere. E mai bine asa, ca doar nu m-o omora o mancarime la nivelul pleoapelor. Mai dai cu un deget de jur imprejur si trece. 

Oricum,..sunt placut impresionat de calitatea operatiei.
Daca acum 12 ani, cand am inceput sa port ochelari, cand vroiam sa duc un deget la ochi, il bagam in lentila,...acum, fara ochelari, cand duc degetul la ochi, il duc de jos in sus, pe langa nas,...ca un ochelarist veritabil. Cand mai obosesc aiurea ochii,..imi mai vine sa duc degetul la baza nasului,..sa urc "ceva" mai sus. 
Surpriza, nu mai e nimic pe acolo... :)

In ceea ce priveste acuitatea vizuala...

Pai nu am avut ghinionul sa am imaginea deformata, sa am halouri noaptea sau ziua (mai ales la condus, dupa cum am inteles de altii), totul e ... perfect pot spune. 

Totusi ar fi o "problema". Adaptarea la dioptriile diferite ce au fost realizate cu voia mea, pentru a facilita citiul, vederea "de aproape".

Daca in cazul miopilor, redarea claritatii spre orizont, e ca o revelatie,..pentru hipermetropi,  mai ales pentru cei ce vad clar la "infinit" (ca sa vorbesc in termeni cat de cat fotografici) nu e o diferenta uriasa. 

Operatia, asa cum am ma spus si asa cum e si declaratia oficiala, rezolva indeosebi claritatea vederii "la distanta" si nu poate face mai mult decat perechea de ochelari. Eu cum aveam si un pic de astigmatism ce ma obliga sa port tot timpul ochelarii, desi sunt hipermetrop, diferenta a fost semnificativa.

Stiu ca acum suna totul ca si cum hipermetropii nu ar avea mari schimbari dupa operatie, dar nu e asa. Iar ca sa fii deodata eliberat, sa mai fii dependent de ochelarii de vedere, este un mare castig. Eu am la dreptul zero acum...si cristalinul fiind lenes, nu mai focalizeaza cine stie ce. Daca tot ce e indepartat e cat se poate de clar,..daca aduc un text mai aproape 50-60 de cm,...incepe sa se incetoseze. Sunt oameni ce pot inca focaliza si deci, pot apropia mai mult. 

Ei, aici intervine ochiul stang. La circa 30 de cm., daca ochiul drept vede scrisul aproape ca niste linii, ochiul stang vede in schimb perfect, ba inca mai pot apropia. Ca ochiul drept, chiar daca nu focalizeaza, "tine randul" ca sa zic asa, este destul ca vederea sa fie stereoscopica, sa nu fie ca atunci cand folosesti un singur ochi.

La distanta e invers. La condusul masinii, cand te uiti la o masina in indepartare, cu ochiul drept o vezi fara probleme, inclusiv numarul, clar, dar cu ochiul stang,...desi o vezi,...vezi mai clar mustele de pe parbriz. :) Asta e chiar nostim.
Focalizarea lui este mai apropiata. 

Combinarea ce o fac ochii in felul asta, acopera o plaja de focalizare totala, chiar daca cristalinul e obosit.

Diferenta intre ochi se observa mai ales dimineata, cand ochii au stat relaxati pe timpul noptii. SI ACUM CEVA, zic eu, IMPORTANT,...in timpul zilei, diferentele intre ei se estompeaza mult. De multe ori vezi bine la indepartare si cu stangul, mai putin se adapteaza la apropiere dreptul,..si stai sa te intrebi de ce nu ai facut la amandoi -0.25, ca si asa in timp, cand intervine imbatranirea ochilor, ajungi pe ZERO. 

In cazul miopilor de varsta a II-a, ideea ar fi ca ar putea sa-si faca o dioptrie prin operatie de +0.25 sau +0.5. :) Chiar daca o sa poarte in prima faza niste ochelari foarte slabi pt aproape, mai tarziu "treaba" o sa se stabilizeze la ZERO. Trebuie aprofundata problema de fiecare si sa hotarasca in consecinta.

Intr-un fel concluzionand, am avut un ochi, stangul, ce m-a suparat mai mult dupa operatie, dar am vazut ca se poate sa iesi si mai bine, referindu-ma la dreptul. Spun asta ca sa stiti ca puteti avea ori un simptom, ori altul, dovada ca cei care s-au operat impreuna cu mine au plecat mai devreme, cu mai mult de o jumatate de ora, spre casa. Am fost hipermetrop, acum sunt jumatate pe ZERO, jumatate miop. :) Super tare. 

Daca e sa ma refer la adaptarea fata de aceasta "anomalie", pot spune ca e asemanatoare cu aceea cand va propune un oftalmolog sa purtati la ochelari o lentila cilindrica, voi purtand pana atunci lentile sferice. Creierului ii trebuie cam o jumatate de an sa clarifice imaginile relativ diferit focalizate, receptionate de ochi. Eu am avut asa ceva, niste ochelari prescrisi gresit, cam pentru un an, o prostie a unui...&$/@^#, ce mi-a facut ca un ochi sa "fuga" (dupa slanina) atunci cand nu purtam ochelarii, deci stiu cum e. M-am oprit la timp si ochii s-au reasezat pe linie. :)

Partea buna aici e ca desi am DOAR doua luni de la opertie, deja sunt muuuult obisnuit si totul e aproape perfect. De ce "aproape" ? Cand ii fortez mult, cu mult mai mult decat ar trebui, ochiul solicitat, de apropiere sau indepartare, oboseste, il simti.

Initial, dupa operatie, simteam muuult mai repede folosirea predominanta a unui ochi. Daca mergeam cu masina, cam dupa o ora, simteam ochiul drept,..sau poate cel stang,...ca ceva nu-i convenea. Asta a durat putin, la plecarea in vacanta deja totul era cat de cat OK.

Mai faceam cateodata o focalizare la volan si...simteam cum se relaxeaza ceva, ca era mai bine. Isi schimbau "baietii" treburile.

De fapt trebuie sa va spun ceva. Exista o zona, unde ambii ochi muncesc la fel. Zona asta la mine este undeva pe la 50-60cm departare.

Ochiul drept, daca apropii "un scris" de 50 de cm, INCEPE sa piarda din claritare. Ochiul stang, daca indepartezi "un scris" la mai mult de 50 de cm,..INCEPE si el sa piarda din claritate. Asta se observa mai bine dimineata, pentru ca in timpul zilei, poate duce mai mult. Cert e ca in acea zona "comuna", pe la 50-60 de cm., abii ochi vad si muncesc in mod egal, asa ca in primele saptamani, e zona unde "ii poti odihni" din cand in cand.

Poate suna totul aiurea cu alegerea asta. Necesita un pic de adaptare,...dar e extraordinar de practica. Ginditi-va ca daca nu-l aveam pe stangul cu "-", avand si cristalinele lenevite, ar fi trebuit sa port ochelari pentru citit. Asta e marea problema a hipermetropilor. Nu ma pronunt pentru miopi, pentru ca nu stiu detalii, dar in mare cam asa e si la ei. Normal, pe invers. :)

Acum nu port deloc ochelari, nici pentru citit. Ar fi fost un pic frustrant, ca IMEDIAT dupa operatie, sa necesit folosirea unor ochelari. Asa cum a spus si doamna Doctor,...macar 5-10 ani sa amanam "fericitul" eveniment. 

Concluzia finala ar fi ca operatia "doare" cu muuult mai putin decat o extractie dentara. 

As face 3 operatii iLASIK la o extractie. Deci un raport de 3:1,..ca la casele de pariuri. :)) 

Avand in vedere si rezultatul,...se merita diiiiin plin.

M-am interesat si daca se mai poate face o operatie iLASK peste ani, daca ar fi strict necesar. Raspuns: DA.
Mai ... vedem.

UP-DATE: consultul de la 3 luni:
Totul e perfect, cornee transparenta, flap perfect asezat si lipit. Folosirea lacrimilor artificiale in acesta perioada e mai necesara, le folosesc mai des pe durata unei zile, dar e ceva normal. Am fost informat ca in timp o sa renunt la ele, situatia o sa se normalizeze. Testele la aparate, consultul, a costat 200 lei. 
Urmeaza consultul de la 6 luni.

In speranta ca v-am fost de folos in a afla mai multe detalii, m-as bucura daca o sa treceti peste anumite greseli facute. In functie de ce-mi mai aduc aminte, o sa completez. O sa raspund si la intrebari, daca o sa stiu si astept deasemenea si sfaturi sau corectii...

Deci,....FACETI-O FRATILOR !!! 

Multumesc din suflet medicilor si personalului Spitalului West Eye.

UP-DATE: Februarie...2018

Eeeei,...am inceput anul 2018 cu ... ochelari de citit. :)
Deci, dupa 6 ani, s-a intamplat exact ce mi-au spus la clinica. Inca mai merge treaba, dar pentru a citi niste prospecte medicale, trebuiesc ochelari. Daca stau mai mult de o jumatate de ora pe telefon, incep sa ma uit ca un miop, cu ochii mici, apoi vad totul neclar in jur pret de cateva ore. Si nu in ceata, ci un pic dublat. Ca sa nu se mai intample asta, trebuie sa folosesc ochelarii. Am unii cu +1 dioptrie. Cateodata parca ar merge +1.5, dar in rest e bine. Vederea cotidiana, pt condus si celelalte activitati, este clara si fara probleme.
Intr-adevar, batranetea nu se poate opera si...ma indrept si eu vertiginos spre 50 de ani. ;)
Numai bine.

(ma tot strabate un gand,...oare sa fac o...nefacuta si sa ma mai operez o data ? :) )





Niste link-uri (filmulete) ajutatoare:
  1. Prezentare operatie iLASIK; 
  2. Etapele operatiei iLASIK; 
  3. Etapele iLASIK;
  4. Diferenta dintre LASIK si iLASIK;
  5. Operatie;
  6. O operatie - partea 1;
  7.  --- || ---   partea a 2-a;
  8. Film 1;
  9. Film 2; 
10. Film 3;